Contract rapid (emite din lead)

Contractul rapid îți permite să emiți un contract intern direct dintr-un lead, printr-un dialog ghidat, fără să treci manual prin nomenclatoare. Alegi tipul de beneficiar, șablonul, categoria de produs, completezi datele și anexa, iar sistemul creează contractul, îl leagă de un client real și îi atribuie un număr propriu (de ex. GC-0253) pe care îl vezi apoi ca link pe lead.

Funcția este opțională și oprită implicit — o instalare standard nu se schimbă până nu o activezi.

Ce îți trebuie înainte

1. Activarea funcției — un administrator o pornește din setările de lead-uri (opțiunea Contract rapid). Vezi pagina Afișarea lead-urilor → Componente.
2. Permisiunea Contract rapid pe rândul de rol — administratorii o au automat.
3. Cel puțin un șablon de contract configurat în Contracte → Șabloane cu setările lui:
   • tip beneficiar (persoană fizică / juridică / ambele),
   • dacă are anexă și dacă anexa completează valoarea contractului,
   • numerotare proprie (prefix, sufix, cifre, numărul de start),
   • categoriile de produs aplicabile și textele dinamice (garanție, mentenanță, instalare, livrare etc.).

Fără un șablon configurat, dialogul nu are ce oferi — de aceea acesta e primul pas.

Pasul cu pas — emiterea

1. Deschide lead-ul (fie în vizualizarea standard, fie în vizualizarea BX). Sub profilul lead-ului apare butonul „Emite contract” și lista contractelor deja emise pentru acel lead.

2. Apasă „Emite contract”. Se deschide dialogul ghidat, precompletat cu datele lead-ului.

3. Beneficiar — alege persoană fizică (PF) sau persoană juridică (PJ). Alegerea filtrează șabloanele disponibile (un șablon marcat „doar PJ” nu apare pentru o persoană fizică).

4. Șablon — alege unul dintre șabloanele potrivite beneficiarului. Șablonul decide clauzele, anexa și numerotarea.

5. Categorii de produs — lista se deschide dintr-un singur buton, care spune câte ai ales („2 din 12 selectate"). Apasă-l ca să se deschidă, bifează ce îți trebuie, apasă-l din nou ca să se închidă. Pornește închisă, deci un nomenclator lung nu mai umple fereastra și nu mai ai ce bifa din greșeală; caseta de filtrare de sus îngustează lista pe măsură ce scrii. Poți alege mai multe categorii deodată — fără nicio tastă ținută apăsată, și merge și pe ecran tactil. Fiecare categorie își aduce textele ei (garanție/mentenanță/instalare/livrare/condiții speciale/note tehnice). Dacă textul e același la toate categoriile alese, apare o singură dată; dacă diferă, apare sub numele fiecărei categorii, ca să se vadă limpede ce condiție acoperă ce produs. Dacă lipsește un text la toate categoriile, ești avertizat.

   Valuta contractului — stă pe același rând de sus, lângă șablon. Alege-o înainte de a tasta vreo sumă: ea dă înțeles valorii contractului, avansului și balanței, și în ea se tipărește anexa.

6. Datele contractului — completează câmpurile comune plus cele specifice PF sau PJ (IDNP/CNP, adresă, rechizite bancare, persoană de contact etc.). Câmpul de identificare (IDNP în MD, CNP în RO) e conștient de țara lead-ului și se precompletează cu valoarea salvată a clientului dacă există.

7. Anexa — dacă șablonul are anexă, adaugă liniile (produs, cantitate, preț). Totalul se calculează în timp real și, dacă șablonul permite, completează automat valoarea contractului. Când ai ales mai multe categorii, fiecare linie are și o coloană Categorie, cu lista limitată la categoriile alese mai sus; în contract aceasta se tipărește ca o coloană separată, Denumire. Cu o singură categorie aleasă, coloana nu apare deloc. Preț sau sumă — completați ce știți. Dacă lucrarea a fost negociată la un total rotund (de ex. 15,3 m.l. la 12.000 lei), scrieți suma: ea rămâne exact cea convenită, iar prețul unitar se calculează singur. Dacă aveți preț unitar, scrieți prețul și suma se calculează. Nu completați ambele — al doilea se completează singur. Așa dispar diferențele de bani: un preț rotunjit la 2 zecimale (784,31 × 15,3 = 11.999,94) nu mai poate strica totalul convenit. Unitatea de măsură se alege dintr-o listă, nu se mai scrie de mână — sunt aceleași unități din nomenclatorul instalării (buc, m.l., set, kg…), ca să nu ajungi cu „m.l", „ml" și „m.l." pe trei contracte diferite. Dacă instalarea nu are nomenclatorul completat, câmpul rămâne liber ca înainte; iar dacă o anexă veche are o unitate scrisă manual, aceea rămâne selectată — nu se rescrie nimic din ce ai convenit deja. Specificația poate avea mai multe rânduri. Apasă Enter în câmp ca să scrii, de exemplu, dimensiunea pe un rând, culoarea pe al doilea și materialul pe al treilea; contractul emis păstrează rândurile exact așa.

   Nu trebuie să scrii specificația de mână. Sub câmp apare butonul „Alege specificația”, care deschide o listă de opțiuni pregătite pentru categoria liniei: grosimea și nuanța sticlei, sablarea, finisajul accesoriilor, vopsirea profilului, plus atributele proprii categoriei (tip deschidere, sistem de prindere, model…). Bifezi ce se potrivește, apeși „Aplică”, iar textul se compune singur în câmp — de unde îl poți edita liber mai departe. Rostul e să nu ajungi cu „Sliding”, „Slading” și „Geam culisant” pe trei contracte pentru același produs.

   „Vopsire profil” este obligatorie și nu poți aplica specificația fără ea. Motivul e concret: în contracte deja semnate există rânduri care tipăresc „RAL ( )”, cu culoarea rămasă necompletată — iar asta nu se mai poate repara după semnare. Dacă poziția respectivă nu se vopsește (aluminiu brut, componente inox, o poziție doar din sticlă), alege prima opțiune din listă, „fără vopsire”. Nu inventa o culoare ca să treci mai departe: „fără vopsire” este un răspuns valid, se consemnează în contract și se distinge clar de o rubrică pe care cineva a uitat s-o completeze.

8. Data avansului — vine precompletată cu data de azi, adică ziua emiterii, pentru că așa se întâmplă de obicei. Dacă însă clientul achită avansul în altă zi, alege data din calendar; ea se scrie în contract acolo unde șablonul cere data avansului, deci nu mai trebuie să redeschizi contractul după emitere ca să o completezi de mână. Aici e un singur câmp de dată, nu două. Unele șabloane declară „data avansului" și printre variabilele lor proprii. Variabila aceea se completează automat din câmpul de aici — nu a fost făcută niciodată ca să se tasteze în ea — deci nu se mai desenează a doua oară. Completezi data o dată, iar toate locurile în care șablonul o tipărește o urmează.

9. Reducere (opțional) — vezi secțiunea de mai jos.

10. Apasă „Emite”.

Reducere pe anexă

Dacă ai dreptul, sub tabelul anexei apare bifa „Acordă reducere".

Introduci o SUMĂ, nu un procent. Procentul se calculează singur și e afișat într-un câmp pe care nu-l poți edita, alături de totalul net rezultat. Așa nu poate exista dezacord între cele două pe un document semnat: suma e cea convenită, procentul e doar citirea ei.

În contractul emis, anexa capătă un ultim rând numit „Reducere": în coloana cantitate apare procentul calculat, iar în coloana sumă apare suma reducerii. Totalul anexei — și, prin el, valoarea contractului, avansul și balanța — se calculează pe net.

Câteva reguli de siguranță:

• Reducerea nu poate depăși totalul anexei — o valoare mai mare e plafonată automat, ca să nu ajungi la un contract cu valoare negativă.
• Dacă modifici mai târziu liniile anexei, reducerea rămâne suma convenită și netul se recalculează pe noul subtotal.
• Fără bifă, contractul arată exact ca înainte — niciun rând în plus.

Cine poate acorda reducere

Este o permisiune separată, Poate acorda reducere la totalul anexei, pe rândul Contract rapid din matricea de roluri. Nu decurge din dreptul de a emite contracte: cineva poate fi îndreptățit să emită un contract la prețul de listă fără a fi îndreptățit să lase din preț. Administratorii o au automat.

Dacă un utilizator nu are permisiunea, bifa nu apare deloc — iar dacă cineva ar încerca să trimită totuși o reducere ocolind interfața, serverul o respinge cu un mesaj, nu o ignoră în tăcere.

Ce se întâmplă la emitere

• Verificare de dubluri — sistemul caută un client existent după cod fiscal / IDNP / denumire / telefon / e-mail și, dacă găsește, îți oferă „folosește existentul / creează nou” înainte să dubleze.
• Client creat sau legat — se creează (sau se leagă) un client real în modulul Contracte, cu persoana semnatară și legătura la lead, astfel încât contractul e complet funcțional.
• Partenerul economic are prioritate — dacă lead-ul este deja legat de un Partener economic, contractul se leagă de clientul acelui partener, iar datele beneficiarului (denumire, cod fiscal, adresă) se completează întâi din partener, apoi din client și abia la final din lead. Așa nu ajunge o singură firmă să existe ca două identități — contractul apare în dosarul partenerului, nu atârnat de un client „geamăn" creat după un număr de telefon.
• Număr propriu — se alocă tranzacțional următorul număr din seria șablonului (fără duplicate), consumat doar la emitere.
• Instantaneu „înghețat” — șablonul, categoria, textele, părțile și anexa se salvează ca snapshot; modificările ulterioare ale șablonului nu schimbă contractele deja emise.
• Numărul agățat pe lead — pe lead apare „Contract nr. GC-0253” ca link către contract.
• Fără cifre negative — o cantitate, un preț sau o sumă negativă pe o linie de anexă este respinsă cu un mesaj clar, atât în dialogul de emitere, cât și în editorul de anexă de la revizuire, deci un minus scăpat din greșeală nu poate micșora pe tăcute totalul contractului.

Dacă schimbi ulterior valuta contractului

Snapshotul este înghețat, dar valuta nu e blocată. Schimbi valuta din antetul contractului și TSync re-randează textul înghețat și anexa în noua valută — tabelul, totalul și suma în litere se aliniază. Cifrele propriu-zise nu se re-convertesc (un contract negociat la 12.000 rămâne 12.000); se aduc la zi eticheta de valută și suma scrisă în litere, ca documentul să nu mai scrie „MDL" pe un contract în EUR. Schimbarea se scrie în jurnalul de audit.

Deschiderea contractului editabil la generare

Activează Configurare → Lead-uri → Componente → „Deschide textul contractului la generare” și, când emiți un contract prin Fast Contract, sistemul te duce direct în contractul editabil — un preview complet pe care îl poți revizui și edita înainte de a-l tipări:

• Câmpuri deja completate — fiecare câmp de îmbinare arată valoarea reală (companie, cod fiscal, adresă, date…); un câmp gol rămâne necompletat vizibil, deci nu vezi niciun {slug} brut pe document.
• Antet și subsol vizibile — dacă firma ta a configurat un antet/subsol de document (letterhead) cu scope pe contracte, acesta se afișează în jurul textului.
• Complet editabil — dacă ai drept de editare liberă a textului de contract, poți schimba orice.

Butonul Salvează pe bara de instrumente

Bara de instrumente a editorului (bara WYSIWYG din partea de sus a tab-ului „Contract”) are un buton Salvează — o iconiță de dischetă (la hover apare „Salvează”), primul, chiar lângă butoanele Undo (Anulează) și Refă ale editorului. Bara este fixată (sticky), deci rămâne sus în timp ce derulezi un document pe mai multe pagini — nu trebuie să derulezi înapoi sus și nici să treci pe tab-ul „Informații contract” ca să salvezi. Salvează scrie contractul exact ca Ctrl+S; Undo/Redo parcurg modificările. Bara este fixată centrat pe ecran și rămâne pe loc când derulezi; butoanele ei se aranjează pe mai multe rânduri, deci sunt toate vizibile fără bară de scroll orizontală.

Editarea anexei la revizuire (recalcul automat)

Tabelul-anexă dintr-un contract emis prin Fast Contract este generat automat din datele anexei, așa că în editor apare ca o zonă blocată (nu tastezi direct în celule — asta ar strica legătura cu datele și, în trecut, dubla tabelul). Ca să-l modifici la revizuire, folosește butonul „Editează anexa” de deasupra textului (sau apasă direct pe tabelul anexă) — se deschide o grilă editabilă unde schimbi specificația, cantitatea, U.M. și prețul fiecărei linii:

• Suma pe linie (cantitate × preț) și Totalul se recalculează live, pe măsură ce tastezi;
• Suma în litere se rescrie automat sub grilă;
• poți adăuga sau șterge rânduri;
• dacă contractul acoperă mai multe categorii, fiecare linie are și un selector Categorie (limitat la categoriile contractului), iar categoria se tipărește în coloana Denumire din tabelul-anexă;
• puteți modifica suma direct: prețul unitar se recalculează, iar suma negociată rămâne neatinsă (dacă apoi schimbați cantitatea, suma se păstrează și prețul se ajustează).

Când apeși Salvează anexa, sistemul recalculează totul și reînnoiește pe loc: tabelul-anexă, valoarea contractului în cifre și în litere din textul contractului și, dacă avansul e setat ca procent, sumele de avans/rest și scrierea lor în litere. Textul contractului nu trebuie re-salvat separat — noile valori apar și în preview, și în PDF-ul tipărit. Un contract semnat nu poate fi editat astfel.

Mai multe anexe pe același contract

Un contract pe termen lung nu se epuizează dintr-o dată: lucrările vin în tranșe, convenite pe rând. De aceea un contract poate purta mai multe anexe — Anexa 1, Anexa 2, Anexa 3 și așa mai departe.

Sub textul contractului găsești panoul „Anexe la contract”. El arată fiecare anexă cu numărul, data, valoarea și starea ei, plus valoarea cumulată (suma tuturor anexelor). Valoarea contractului în sine nu se schimbă: rămâne cea cu care a fost semnat, iar suma totală se citește separat, ca informație.

Dacă anexele sunt în valute diferite, sistemul nu le adună într-un singur total — ar fi un număr inventat. Îți arată defalcarea în locul lui.

Anexa 1 e altfel decât celelalte

Anexa 1 face parte din textul contractului — se tipărește în interiorul lui și se editează din butonul „Editează anexa” de deasupra textului. Nu are număr și dată proprii: le împrumută pe ale contractului.

Anexele 2, 3, 4… sunt documente de sine stătătoare. Fiecare are numărul și data ei, se tipărește separat (butonul PDF de pe rândul ei) și nu atinge textul contractului. Asta e important: un contract semnat în ianuarie trebuie să rămână exact documentul semnat și după ce în noiembrie emiți Anexa 3.

Cum adaugi și completezi o anexă

1. Adaugă anexă — apare imediat, cu numărul următor și data de azi.
2. Editează pe rândul ei — se deschide aceeași grilă ca la Anexa 1, unde pui specificațiile, cantitățile, unitățile de măsură și prețurile.
3. PDF — tipărește anexa ca document separat.

O anexă fără linii nu poate fi tipărită: o pagină cu antetul „Anexa Nr.3” și nimic dedesubt nu e un document.

Dacă anexa acoperă o categorie de produs pe care contractul nu o avea, textele acelei categorii (garanție, montaj, livrare, clauze speciale) se tipăresc ca prevederi suplimentare sub tabelul anexei — niciodată în corpul contractului, din același motiv: contractul semnat nu are voie să se schimbe.

Semnarea anexelor suplimentare

Anexele 2, 3, 4… se semnează separat de contract, fiecare pe data ei.

Pe rândul unei anexe care are linii apare butonul „Marchează semnată”. El îți cere data la care au semnat părțile — nu ziua în care ajungi tu să o înregistrezi, fiindcă de obicei nu sunt aceeași zi. După aceea rândul arată „Semnată · data”.

Anexa 1 afișează „Semnată cu contractul”: ea se tipărește în textul contractului, deci se semnează odată cu el și nu poate fi semnată separat.

Ce se schimbă după semnare

• Anexa nu mai poate fi modificată sau ștearsă — butoanele dispar pur și simplu, nu rămân inactive.
• Anexa se tipărește exact în forma în care a fost semnată. Documentul e înghețat în momentul semnării, așa că o schimbare ulterioară de așezare în pagină (lățimi de coloane, ascunderea coloanei Preț) nu modifică ceea ce clientul are deja în mână.
• Un contract deja semnat poate primi în continuare anexe noi — exact scenariul pentru care există funcția.

Dacă ai marcat din greșeală o anexă ca semnată, „Anulează semnătura” o readuce la starea editabilă. Acțiunea se înregistrează în jurnalul de audit, ca și semnarea.

Nu este semnătură electronică. Sistemul înregistrează faptul că părțile au semnat (pe hârtie), cine a înregistrat asta și când — la fel ca „marchează semnat” pe un contract. Nu există pagină de semnare pentru client și nu se cer nume/e-mail/IP de acceptare.

Administrarea contractelor emise

În lista de contracte a lead-ului (atât în dialogul standard, cât și în blocul din vizualizarea BX) fiecare contract are acțiuni:

• Deschide PDF-ul — numărul contractului e link către PDF-ul completat, care se deschide într-o filă nouă, ca previzualizare (nu se descarcă). Descărcarea și tipărirea rămân disponibile din contract, în meniul de sus.
• Editează — redeschide dialogul precompletat din contract; la salvare re-emite păstrând numărul și șterge rândul vechi doar după ce noul e creat (o re-editare eșuată nu îți pierde contractul original).
• Șterge — pentru un contract emis din greșeală; curăță contractul, legătura la lead, meta și anexa (blocat pe un contract semnat). Dacă rândul contractului lipsește deja (o legătură orfană), ștergerea curăță resturile.
• Regenerează din șablon — reaplică textul curent al șablonului păstrând același număr și părți (părțile și anexa istorice rămân înghețate); nu se face pe un contract semnat.

Cardul „Contract” (lead-uri importate din amoCRM)

Dacă lead-ul a fost importat din amoCRM, cardul „Contract” din coloana din stânga arată numărul fiecărui contract (nu URL-ul), listează toate contractele lead-ului și fiecare e un link care deschide PDF-ul completat într-o filă nouă, ca previzualizare. Acțiunile de editare/administrare rămân în blocul Contract rapid de dedesubt.

Șabloane diferite, câmpuri diferite

Nu orice contract are nevoie de aceleași lucruri. Un contract de comision pentru un arhitect nu are avans deloc — are nevoie în schimb de un procent de comision. Un contract de servicii poate să n-aibă termen de instalare.

Fiecare șablon de contract decide acum ce rânduri arată fereastra de emitere.

Cum stingi un rând

Deschide Configurare → Șabloane de contract, editează șablonul și găsește „Fereastra Fast Contract — ce rânduri se afișează". Debifează un rând și dispare din fereastra de emitere doar pentru acel șablon.

Poți stinge: termenul de instalare, adresa de instalare, observațiile, avansul, balanța, data avansului, avansul în procente și reducerea.

Totul e bifat implicit, deci un șablon pe care nu-l atingi se comportă exact ca înainte.

Un rând stins nu e doar ascuns. Dacă o valoare pentru el ajunge totuși — dintr-un tab lăsat deschis dinainte să schimbi șablonul — e aruncată. Un contract de comision nu poate ajunge să poarte un avans.

Cum adaugi un câmp care nu e în listă

Un procent de comision, o perioadă de garanție, un termen de livrare — orice e specific unui singur tip de contract — se adaugă ca Variabilă, în panoul de deasupra.

1. Întâi creezi câmpul o singură dată, la Configurare → Câmpuri personalizate, pentru Contracte. Numește-l simplu, de exemplu Procent comision.
2. Înapoi în șablon, îl adaugi la Variabile, îi pui eticheta pe care s-o vadă managerul și, opțional, un indiciu care apare sub casetă.
3. În corpul șablonului scrii tokenul pe care câmpul îl produce — pentru un câmp numit Procent comision acela este {contracts_procent_comision}.

Câmpul apare apoi în fereastra de emitere, la Câmpurile șablonului, doar pentru acel șablon, iar ce tastează managerul ajunge în contract exact unde ai pus tokenul.

Nu mai trebuie declarat nimic nicăieri. Tokenul există pentru că există câmpul personalizat.

Câmpuri de îmbinare (merge fields)

În editorul de șablon, panoul de câmpuri de îmbinare oferă tokenii care se completează automat la emitere: datele clientului ({client_name}, {client_company}, {client_vat_number}, {client_IDNP}, adresă/e-mail/ persoană de contact), numărul contractului, adresa/termenul de instalare, valoarea și suma în litere ({contract_value_in_words} și companionul _in_words pentru orice câmp numeric). Astfel șablonul tău în stil amoCRM se completează fără editări manuale.

De unde vine fiecare valoare

Fereastra se completează din două surse diferite: lead-ul (persoana de contact, telefonul, emailul) și Partenerul economic legat de el (denumirea juridică, codul fiscal, codul TVA, sediul juridic, rechizitele bancare, semnatarul). Până acum câmpurile arătau la fel indiferent de unde veneau, deci singurul mod de a verifica era să deschizi fișa partenerului în alt tab.

Acum, deasupra datelor beneficiarului, apare o propoziție care numește câmpurile:

Din Partenerul economic Premium-Cons Grup SRL: Companie, IDNO / cod fiscal, TVA, Sediu juridic, Adresă, Rechizite bancare, Semnatar. Din lead: Persoană semnatară, Telefon, Email.

Pe un lead fără partener legat, propoziția spune doar „Din lead: …".

Codul TVA și sediul juridic se completează singure, dacă partenerul le are. Până la v9.5.7 se retastau de fiecare dată — codul TVA nu era adus deloc, iar sediul juridic ajungea într-un câmp ascuns pe contractele de persoană juridică, adică exact acolo unde e nevoie de el.

ℹ️ Sediul se ia strict din adresa marcată juridică pe partener. Dacă acolo e doar o adresă de livrare, câmpul rămâne gol — o adresă de livrare tipărită ca sediu al firmei ar fi un document greșit, nu unul aproximativ. Completați adresa juridică pe partener și se va lua de acolo.

Ce completezi pe contract se salvează în fișa partenerului

Până acum drumul mergea într-o singură direcție: fereastra citea fișa partenerului și nu scria niciodată înapoi. Deci dacă lipseau directorul și telefonul, le scriai de mână pe contract — și data viitoare tot lipseau. Aceeași întrebare, la fiecare contract.

Acum, la emitere, ce ai completat se salvează în fișa Partenerului economic:

Contractul următor pentru același partener vine deja completat.

Nu se suprascrie nimic

Se scrie doar în câmpuri goale. Dacă în fișa partenerului există deja o valoare, ea rămâne — chiar dacă pe contract ai scris altceva.

O valoare diferită care sosește nu e o corecție. Poate însemna că acest contract e pentru altcineva, iar înlocuirea tăcută a datelor din fișă ar șterge tocmai semnalul.

Dacă vrei să schimbi o valoare din fișă, o schimbi în fișă.

Rechizitele bancare: cont doar dacă există un IBAN

Caseta Rechizite e text liber. Din ea se creează un cont bancar doar dacă textul conține un IBAN valid — validat cu suma lui de control, nu doar „arată a IBAN". Ce rămâne din propoziție devine numele băncii.

Dacă nu există IBAN, dacă suma de control nu iese, sau dacă sunt mai multe IBAN-uri, textul se salvează ca notiță pe partener, cu numărul contractului din care vine.

Preferăm o notiță pe care o citește un om în locul unui cont bancar ghicit dintr-o propoziție. Un cont greșit e o instrucțiune de plată pe care n-a scris-o nimeni.

Semnatarul

Numele semnatarului e comparat cu persoanele pe care partenerul le are deja — majusculele, spațiile în plus și diacriticele nu fac o altă persoană, deci „ION POPESCU" și „Ion Popescu" sunt același om și nu apar de două ori în fișă.

Dacă persoana chiar nu există în fișă, se creează și e marcată cu drept de semnătură. Numele a fost tastat tocmai pentru că lipsea, iar un contract semnat de ea e dovada, nu o presupunere.

Când re-deschizi un contract, revine tot

Butonul de re-emitere deschide fereastra cu valorile contractului. Până la v10.8.2, cinci casete apăreau goale: Rechizite, Telefon, Email, Funcție și Sediu juridic.

Datele erau salvate tot timpul — fereastra pur și simplu nu le cerea înapoi. Efectul era că re-emiterea salva golul, și părea că regenerarea „pierde" ce ai tastat.

O valoare salvată, corectă și niciodată cerută arată exact ca una aruncată.

Acum revin toate. Iar sediul juridic revine cel salvat pe acel contract, nu adresa de azi a partenerului: re-tipărirea unui contract emis trebuie să arate cu ce a fost emis.

Cine semnează din partea beneficiarului

La un contract cu persoană juridică, fereastra întreabă separat cine semnează — o întrebare diferită de „cu cine vorbim". Dacă partenerul economic are persoane de contact marcate cu drept de semnătură (vezi Parteneri economici), apare o listă din care alegeți, iar sub ea trei câmpuri se completează singure: numele, funcția și temeiul („în baza Statutului", „în baza procurii nr. 12 din 03.02.2026").

Fiecare opțiune din listă spune de ce e propusă: Semnatar implicit al partenerului, Are drept de semnătură, Mandat expirat sau Contact principal — drept de semnătură neconfirmat. Ultima opțiune, „Altă persoană", golește câmpurile ca să scrieți pe cineva din afara fișei.

Când propunerea nu se sprijină pe un mandat înregistrat, fereastra o spune înainte de emitere:

• „Nicio persoană de contact a acestui partener nu este marcată cu drept de semnătură. Se folosește contactul principal, neverificat."
• „Mandatul de semnătură al acestei persoane a expirat la … Verificați împuternicirea înainte de emitere."

Sunt avertismente, nu blocaje — puteți ști ceva ce fișa nu știe. Dar le vedeți înainte să apăsați Emite, nu după ce contractul e semnat.

Cele trei valori se îngheață în contract la emitere, împreună cu restul datelor. Dacă directorul pleacă sau procura se înlocuiește peste un an, contractul deja emis rămâne exact cum a fost semnat.

Cum arată tabelul anexei în PDF

Anexa se construiește automat din liniile contractului, deci e singurul tabel pe care nu îl poți remodela manual în editorul de șabloane. Aspectul lui se reglează dintr-un singur loc:

Configurare → Lead-uri → Componente → „Tabelul anexei în PDF"

• Lățimea coloanelor — pentru fiecare coloană (Nr. crt., Denumire, Specificație, Cantitate, Unitate de măsură, Preț, Sumă) dai un număr. Contează doar raportul dintre ele: o coloană pusă pe 20 iese de două ori mai lată decât una pusă pe 10. Sub câmpuri ai o bară de previzualizare care arată, în timp real, cât la sută din lățimea paginii ia fiecare coloană — modifici un număr și vezi imediat rezultatul, fără să salvezi și fără să generezi un PDF. Motivul pentru care sunt ponderi și nu procente: coloanele opționale dispar când sunt goale pe toate rândurile (fără categorie, fără unitate de măsură, fără preț unitar). Cu ponderi, cele rămase împart între ele spațiul eliberat și tabelul umple mereu lățimea paginii.
• Alinierea coloanelor — sub fiecare lățime alegi Stânga / Centru / Dreapta, iar alinierea se aplică și capului de tabel, și rândurilor. Implicit totul e centrat, în afară de Preț și Sumă, care rămân la dreapta: așa 3.578,00 și 15.070,00 încep la aceeași zecimală, se pot compara dintr-o privire, iar rândul Total cade exact sub coloana Sumă. Poți centra și banii dacă vrei — dar merită știut ce pierzi.
• Înălțimea rândului — se reglează din padding-ul rândului (0–20 px). Mai mult padding, rânduri mai înalte.
• Corpul de literă — 0 păstrează litera documentului; 6–14 pt se aplică doar tabelului de anexă (util când o anexă cu multe linii trebuie să încapă pe o pagină).

Dacă nu atingi nimic, tabelul arată corect — valorile implicite sunt cele gândite pentru un contract obișnuit.

Coloana Preț: se poate ascunde, pentru fiecare contract în parte

Unii clienți primesc prețul unitar în anexă, alții doar suma pe rând. În fereastra anexei (la emitere sau la „Editează anexa") ai bifa „Arată coloana Preț".

Bifa se salvează pe acel contract, nu global. Asta e important: ascunderea unei coloane schimbă ce vede clientul, așa că o anexă deja trimisă nu se modifică niciodată pentru că altcineva a schimbat o setare. Valoarea implicită pentru contractele noi se alege în Componente.

Suma pe rând și Totalul rămân neschimbate — dispare doar coloana cu prețul unitar, iar restul coloanelor se lățesc ca să umple pagina.

Coloana „Denumire" și anexa tipărită ca document separat

Aceeași fereastră poartă și bifa pentru coloana „Denumire" (categoria), salvată pe contract în același fel. O anexă se poate tipări și ca document separat — iar acel document își decidea până acum coloana singur, după regula veche „tipărește-o dacă vreun rând poartă o categorie". Adică bifa pusă pe contract schimba anexa din contract, dar nu și pe cea trimisă separat: două vederi ale aceleiași anexe puteau să se contrazică.

Acum nu mai pot. Anexa tipărită răspunde în ordinea:

1. valoarea proprie a anexei, dacă are una;
2. valoarea contractului — același document tipărit în două feluri n-are voie să se contrazică;
3. implicitul instalării, dar numai când e pornit.

Ultima restricție contează mai mult decât pare. Implicitul se livrează stins, iar citirea lui ca un „nu" ferm ar ascunde nou o coloană pe care categoriile de pe rânduri o tipăresc de ani, pe fiecare instalare care n-a atins vreodată setarea — adică ar scoate o capabilitate pretinzând că adaugă una. „Stins" înseamnă deci în continuare decide după regula veche, iar o instalare care n-a cerut nimic primește exact ieșirea de dinainte. Un „nu" explicit pe contract nu e depășit de un „da" implicit: răspunsul dat de un om bate o valoare pe care n-a ales-o nimeni.

Tabelele pe care le desenezi singur într-un șablon (nu anexa) își păstrează lățimile de coloană exact așa cum le tragi în editor. Nu ai nimic de configurat pentru ele.

Blocul de semnături nu se mai rupe între pagini

Tabelul de rechizite și semnături de la finalul contractului — cel cu Antreprenor / Beneficiar, codurile fiscale, IBAN-urile și liniile de semnătură — se mută întreg pe pagina următoare dacă nu mai încape pe cea curentă, în loc să fie tăiat în două. O pagină care poartă două semnături și nu mai spune ale cui sunt e o problemă reală de document, mai ales când contractul se semnează pe hârtie.

Rândurile scrise sub tabel (de exemplu „MANAGER DE PROIECT" și numele lui) se mută împreună cu el.

Configurare → Lead-uri → Componente:

Bugetele există dintr-un motiv practic: un contract lipit din Word poate avea tot corpul într-un singur tabel înalt cât pagina. Împingerea unui asemenea tabel ar goli pagina dinaintea lui — deci doar un tabel mic de la finalul documentului e tratat ca bloc de semnături. Ridicați pragurile doar dacă un bloc real de semnături e ratat.

ℹ️ Regula se aplică la generarea PDF-ului, nu modifică textul contractului salvat. Un contract deja emis se retipărește pur și simplu corect.

Rezolvarea problemelor

Vezi și

• Contracte — contractele de bază și șabloanele.
• Afișarea lead-urilor — de unde activezi Contract rapid și componentele de lead.
• Lead-uri (listă) — lucrul cu lista de lead-uri.